CALITATEA FORȚEI DE MUNCĂ

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capital Uman 2014-2020

Calitatea muncii reprezintă factorul determinant al integrării în muncă şi care, în accepţiunea social-economică generală, este un proces social deosebit de complex, conţinutul său vizând sfere multiple ale vieţii umane.

Calitatea forţei de muncă poate fi definită ca un cumul de capacităţi şi funcţionalităţi generate de un loc de muncă.

Calitatea forţei de muncă nu are caracter static, strict delimitat la o anumită cerere, ci reflectă o stare de fapt – ceea ce a fost bun odată poate să nu mai corespundă în prezent şi, cu atât mai mult, în viitor. În ultimii zece ani, probabil pentru a se reduce decalajele faţă de resursele umane din alte tări (Japonia, Germania), în  SUA s-a introdus managementul calitatii totale (TQM) şi în domeniul forţei de muncă.

Cu toate că se vorbeşte mult despre utilizarea cât mai eficientă a resurselor umane, în realitate nu este valorificat întregul potenţial al personalului dintr-o unitate. De aici apare necesitatea realizării unei concordanţe între exigenţele standardelor elaborate şi realităţile organizaţionale privind. planificarea şi ameliorarea resurselor umane (aplicarea politicii de personal adoptate în relaţie cu misiunea şi obiectivele organizaţiei, sprijinirea şi dezvoltarea competenţelor personalului organizaţiei), eficienţa sistemului de perfecţionare profesională a personalului si a procedeelor de promovare, inclusiv a sistemului de alegere a managerilor de toate nivelurile.

Investiţiile în forţa de muncă înseamnă :

• investiţii realizate de individ şi de familia sa: taxe de şcolarizare, alte forme de ajutor familial (achitare de cursuri suplimentare, meditaţii, cărţi, computere, etc.), venituri pierdute pe durata studiilor.
• investiţii ale guvernului şi autorităţilor locale: costul educaţiei publice, burse şi alte forme de sprijin şcolar (manuale, transport şcolar, facilităţi plătite de comunitate)
• investiţii ale angajatorului: cursuri şi alte forme de dezvoltare a resursei umane, instruire la locul de muncă.

Toate aceste investiţii se compun, individul posedă astfel un stoc de capital uman care are anumite atribute de piaţă: cunoaşterea, capabilitatea, deprinderile de lucru, alte competenţe – competenţe interpersonale, competenţe sociale.

Una din cele mai importante motivaţii ale indivizilor de a investi în educaţie este legată deci, de acumularea unui stoc de capital uman – materializat în cunoştinţe şi competenţe, care conduc ca tendinţă la o sporire a productivităţii şi implicit a câştigurilor potenţiale pe care individul speră să le obţină – exprimate atât în termeni monetari cât şi non-monetari.

Dezvoltarea societăţii este drastic condiţionată de formarea şi afirmarea unei intelectualităţi supercalificate în domeniul economic şi cel tehnic.

Impactul  progresului tehnic ar putea avea şi alte implicaţii.

• aplicarea sistemelor tehnologice care înlocuiesc forţa de muncă scumpă pe baza automatizării oferă posibilitatea ca ramuri intensive de muncă să se reîntoarcă în ţările cu salarii mari
• existenţa contradicţiei între dezvoltarea intensivă a unei economii, care are la bază creşterea productivităţii muncii şi necesitatea atragerii în circuitul economic a tuturor resurselor umane constituie o problemă esenţială.
• oferta abundentă de forţă de muncă ieftină nu va mai constitui un avantaj pentru industrie, dar rămâne un avantaj pentru unele sectoare din domeniul serviciilor.

In cazul în care forţa de muncă disponibilizată nu se transferă în servicii şi muncitorii devin şomeri, atunci probleme bugetare de ordin structural vor bloca economia într-o stagnare şi mai cuprinzătoare

Calitatea forţei de muncă depinde nu in ultimul rand si de participarea adulţilor la instruire şi formare profesională. Formarea profesională reprezintă ansamblul de măsuri sau activităţi de pregătire (cursuri sau alte forme de formare profesională) pe care intreprinderile le organizează şi finanţează pentru angajaţii lor şi se adresează tuturor persoanelor angajate care au deja o calificare obţinută fie în sistemul naţional de educaţie, fie la locul de muncă (actual sau precedent)

In general, formarea profesională continuă este furnizata de companiile mari care funcţionează de o perioadă mai mare de timp, cu nivel înalt de productivitate şi performanţă, în proces sau cu perspective de dezvoltare şi retehnologizare şi care anticipează nevoi de forţă de muncă bine calificată şi competenţe sporite.

O preocupare accentuată pentru formarea personalului se constată şi pentru I.M.M-uri. Firmele cu aceste caracteristici sunt, de altfel, cele care acordă o importanţă ridicată competenţelor angajaţilor în determinarea performanţei în producţie.

Pe măsură ce creşte grupa de vârstă, rata de participare la cursurile de formare profesională scade, experienţa profesională luând locul interesului pentru cursurile de lungă durată.

În contextul economic in care ne aflam, interesul companiilor pentru dezvoltarea forţei de muncă si investiţia în formarea acesteia s-a menţinut relativ constant, mulţi angajatori considerând calitatea forţei de muncă elementul cheie pentru creşterea productivităţii şi competitivităţii companiilor.