Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capital Uman 2014-2020

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capital Uman 2014-2020

CÂND MERITĂ SĂ FACI COMPROMISURI ȘI CÂND NU

Este foarte greu de spus cu certitudine când merită să accepți un compromis și când nu. Decizia, într-un sens sau altul, depinde de mai mulți factori, cum ar fi personalitatea indivizilor și principiile etice ale acestora.

Există și percepția – nu neapărat corectă – că acceptarea în mod frecvent a soluțiilor de compromis probează o personalitate slabă sau abandonarea propriilor principii. Refuzul oricărui compromis, pe de altă parte, definește o persoană orgolioasă, inadaptabilă și închistată în canoane și principii care nu pot fi depășite, deseori, incapabilă să se adapteze la munca în echipă sau să colaboreze.

Pentru că nu există un șablon care să stabilească în ce moment acceptarea unui compromis este bună sau nu, soluția cea mai eficientă constă în evaluarea situației în perspectivă (indiferent dacă  respectivul compromis este sau nu acceptat), dar și în analiza căii de mijloc, în funcție de avantajele și dezavantajele pe care le provoacă. Totodată, se mai poate ține cont de cât de important este contextul și cât de mult acceptarea (sau nu) a soluției de compromis afectează principiile și convingerile personale.

 

IA ÎN CALCUL CONTEXTUL „ADVERSARULUI”

Deși este nerecomandat ca partenerii de muncă între care există un punct de vedere diferit, o divergență de opinie sau de abordare să nu fie numiți adversari, tocmai această poziționare antagonică impune necesitatea identificării unei formule de mijloc. Și pentru a înțelege cât mai bine situația, a stimula dialogul și, implicit, negocierea, este util ca ambele părți să ia în calcul contextul în care se află „adversarul”. Acesta este cel mai bun instrument prin care un punct de vedere poate fi înțeles, ca modalitate de a găsi soluția ideală, convenabilă ambelor părți.

De exemplu, „adversarul” refuză să-și asume și alte responsabilități, iar la o analiză, se identifică faptul că deja are prea multe task-uri sau că ceea ce i se cere nu este pe măsura abilităților și competențelor lui sau, pur și simplu, are o perioadă dificilă din punct de vedere personal și nu poate gestiona toate sarcinile de serviciu eficient și corect.

 

SPUNE SINCER CEEA CE DOREȘTI

Am stabilit deja că un compromis este o negociere. Pentru a participa de la egal la egal cu celelalte părți, este de dorit exprimarea clară, argumentată a punctului propriu de vedere, a dorințelor sau intențiilor. Cu cât abordarea va fi mai elocventă, mai susținută și mai sinceră, din partea tuturor părților, cu atât compromisul se va stabili mai ușor și va fi mai util tuturor.

Indiferent cât de dificilă este exprimarea propriului punct de vedere, se poate găsi o formulă de exprimare simplă, onestă și limpede, prin care acesta să poată fi exprimat. Sunt total greșite „împachetarea” argumentației, disimularea adevărului și afirmațiile pe jumătate. Compromisul se va stabili în funcție de datele puse în discuție, iar lipsa de sinceritate va duce la soluții care vor genera, mai departe, nemulțumire, vor alimenta conflicte, frustrări și numeroase alte complicații ulterioare.

Merită spus că o prezentare sinceră a tuturor punctelor de vedere face ca fiecare persoană implicată în această negociere să demonstreze o atitudine proactivă, onestitate, iar soluția găsită va fi mai ușor acceptată de toți cei implicați.

 

NU FUNCȚIONEAZĂ MEREU

Fiind o negociere, este normal ca soluția de mijloc, compromisul, să nu funcționeze mereu. Se întâmplă asta pentru că unii oameni nu sunt dispuși să accepte o soluție convenabilă tuturor, simultan. Alteori, pur și simplu, nu poate exista o cale de mijloc, în cazul unor situații diametral opuse. Dar imposibilitatea ajungerii la o soluție de compromis este situația excepțională. Varianta frecventă este cea în care oamenii care lucrează împreună pot găsi soluții noi, creative, care să fie acceptate de comun acord, cu bunăvoință.

Compromisurile eșuate sunt o realitate care nu trebuie, în niciun caz, să descurajeze sau să anuleze această formă benefică de negociere.

 

Un aspect important trebuie avut în vedere, de cei care sunt puși în fața unei situații unde rezolvarea presupune acceptarea unei soluții de mijloc: se poate ajunge rapid și eficient la o soluție de compromis, atunci când este discutată și analizată doar problema, nu oamenii sau personalitățile celor care au generat-o.