LIPSA DE CALIFICĂRI ŞI OCUPAŢII

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capital Uman 2014-2020

DEFICITE DE CALIFICĂRII

Deficitul în privinţa calificării poate fi cauzat de lipsa unor candidaţi cu un grad de instruire corespunzător pe segmentele pieţei muncii care înregistrează o creştere puternică. De asemenea, în sectoare specifice, acest deficit poate fi consecinţa schimbărilor sectoriale ale cererii.

Deficitul în privinţa calificării care rezultă din dezvoltarea afacerilor pe pieţele în expansiune, cu o cerere puternică de produse, poate fi considerat drept un indicator al succesului companiei. În astfel de cazuri, deficitul tinde să reprezinte un fenomen temporar, asociat extinderii vânzărilor şi consolidării poziţiei de afaceri pe piaţă. Prognozele pe termen mediu şi lung prevăd accentuarea tendinţei cererii de forţă de muncă spre un nivel tot mai ridicat de calificare.

Crearea de locuri de muncă se aşteaptă să fie deosebit de puternică pentru tehnicieni şi ingineri, iar cele mai importante ocupaţii în creştere sunt legate de IT&C, inginerie, sănătate, învăţământ, administraţie şi vânzări. Se aşteaptă o creştere puternică a numărului de locuri de muncă în sectoare de vârf, în special în domeniile nanotehnologiilor, ştiinţei materialelor, electronicii, IT&C şi biotehnologiei, precum şi a necesităţilor firmelor de a recruta absolvenţi cu experienţă în tehnicile digitale, computing, gândire analitică şi metodologii de fabricaţie.

În sectoarele inovative, în care angajatorii se află în competiţie pe un segment restrâns al pieţei muncii, caracteristicile care definesc capacitatea de angajare a absolvenţilor în locuri de muncă cu un nivel ridicat de cunoştinţe sunt legate de calificări sectoriale specifice, competenţe informatice, abilităţi analitice, de rezolvare a problemelor şi de adaptare la situaţii noi.

DEFICITE OCUPAŢIONALE

Ocupaţiile pentru care se manifestă dificultăţi de recrutare sunt denumite ocupaţii congestionate dacă îndeplinesc unul sau mai multe din următoarele criterii:

• timp îndelungat pentru ocuparea posturilor vacante;
• angajatorii raportează dificultăţi în ocuparea posturilor vacante;
• număr mic de şomeri disponibili pentru a ocupa posturile vacante;
• numărul locurilor de muncă vacante creşte, în timp ce numărul de persoane în căutarea unui loc de muncă rămâne stabil.

Congestionările au tendinţa să se producă nu numai în ocupaţiile în creştere, ci şi în cazul celor cu grad de ocupare în scădere, cu rate de înlocuire ridicate sau cu o forţă de muncă în curs de îmbătrânire. Deşi congestionarea este mult mai probabil să se producă în ocupaţii cu nivel înalt de calificare (sănătate, IT, educaţie, finanţe şi asigurări), acesta poate fi prezentă şi în cazul ocupaţiilor slab calificate, pe seama condiţiilor de lucru mai puţin atractive din anumite sectoare (producţie şi construcţii), precum şi al cererii de înlocuire mai ridicate.

La nivelul ocupaţional, deficitele pot rezulta şi din introducerea unor noi reglementări (cum ar fi cele privind siguranţa locului de muncă). Un exemplu care a atras recent atenţia factorilor de decizie politică este procesul de „ecologizare”  a ocupaţiilor existente. O problemă importantă în acest caz este disponibilitatea unei formări profesionale specifice: deşi investiţiile în dezvoltarea competenţelor ecologice pot face parte din strategiile de producţie şi de inovare ale firmelor, investiţiile IMM-urilor în programele de formare ecologică tind să fie limitate.