DEZVOLTAREA DURABILĂ

Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capital Uman 2014-2020

Conceptul de dezvoltare durabila (sustenabila) s-a cristalizat în timp, pe parcursul mai multor decenii, în cadrul unor dezbateri stiintifice aprofundate pe plan international si a capatat valente politice precise în contextul globalizarii.

În istoria recenta, prima semnalare a faptului ca evolutiile economice si sociale ale statelor lumii si ale omenirii în ansamblu nu mai pot fi separate de consecintele activitatii umane asupra cadrului natural s-a facut în raportul din 1972 al Clubului de la Roma intitulat Limitele cresterii (Raportul Meadows). Documentul sintetiza datele privind evolutia a cinci parametri (cresterea populatiei, impactul industrializarii, efectele poluarii, productia de alimente si tendintele de epuizare a resurselor naturale), sugerând concluzia ca modelul de dezvoltare practicat în acea perioada nu poate fi sustinut pe termen lung.

Problematica raporturilor dintre om si mediul natural a intrat în preocuparile comunitatii internationale începând cu prima Conferinta a ONU asupra Mediului (Stockholm, 1972) si s-a concretizat în lucrarile Comisiei Mondiale pentru Mediu si Dezvoltare, instituite în 1985. Raportul acestei Comisii, prezentat în 1987 de G. H. Bruntdland si intitulat Viitorul nostru comun a oferit prima definitie acceptata a dezvoltarii durabile ca fiind „o dezvoltare care satisface nevoile generatiei actuale fara a compromite sansele viitoarelor generatii de a-si satisface propriile nevoi”.

Conceptul de dezvoltare durabila reprezinta rezultatul unei abordari integrate a factorilor politici si decizionali, în care protectia mediului si cresterea economica pe termen lung sunt considerate complementare si reciproc dependente.

De la acest punct, problemele complexe ale dezvoltarii durabile au capatat o dimensiune politica globala, fiind abordate la cel mai înalt nivel la Conferinta Mondiala pentru Mediu si Dezvoltare Durabila de la Rio de Janeiro (1992), la Sesiunea Speciala a Adunarii Generale ONU si adoptarea Obiectivelor Mileniului (2000) si la Conferinta Mondiala pentru Dezvoltare Durabila de la Johannesburg (2002). S-au conturat, astfel, programe concrete de actiune la nivel global si local (Agenda 21 Locala) conform dictonului „sa gândim global si sa actionam local”.

În cadrul acestui proces au fost adoptate o seama de conventii internationale care stabilesc obligatii precise din partea statelor si termene stricte de implementare privind schimbarile climatice, conservarea biodiversitatii, protejarea fondului forestier si zonelor umede, limitarea folosirii anumitor produse chimice, accesul la informatii privind starea mediului si altele, care contureaza un spatiu juridic international pentru aplicarea în practica a preceptelor dezvoltarii durabile.

Se recunoaste, astfel, ca Terra are o capacitate limitata de a satisface cererea crescânda de resurse naturale din partea sistemului socio-economic si de a absorbi efectele distructive ale folosirii lor. Schimbarile climatice, fenomenele de eroziune si desertificare, poluarea solului, apei si aerului, reducerea suprafetei sistemelor forestiere tropicale si a zonelor umede, disparitia sau periclitarea existentei unui numar mare de specii de plante si animale terestre sau acvatice, epuizarea accelerata a resurselor naturale neregenerabile au început sa aiba efecte negative, masurabile, asupra dezvoltarii socioeconomice si calitatii vietii oamenilor în zone vaste ale planetei.

Conceptul de dezvoltare durabila are ca premisa constatarea ca civilizatia umana este un subsistem al ecosferei, dependent de fluxurile de materie si energie din cadrul acesteia, de stabilitatea si capacitatea ei de autoreglare. Politicile publice care se elaboreaza pe aceasta baza, precum prezenta Strategie Nationala pentru Dezvoltare Durabila a României, urmaresc restabilirea si mentinerea unui

echilibru rational, pe termen lung, între dezvoltarea economica si integritatea mediului natural în forme întelese si acceptate de societate.

Pentru România, ca stat membru al Uniunii Europene, dezvoltarea durabila nu este una dintre optiunile posibile, ci singura perspectiva rationala a devenirii nationale, având ca rezultat statornicirea unei noi paradigme de dezvoltare prin confluenta factorilor economici, sociali si de mediu.

Strategia UE pentru Dezvoltare Durabila

Dezvoltarea durabila a devenit un obiectiv politic al Uniunii Europene începând cu anul 1997, prin includerea sa în Tratatul de la Maastricht. În anul 2001, Consiliul European de la Goteborg a adoptat Strategia de Dezvoltare Durabila a Uniunii Europene, careia i-a fost adaugata o dimensiune externa la Barcelona, în anul 2002. În anul 2005, Comisia Europeana a demarat un proces de revizuire a Strategiei, publicând, în luna februarie, o evaluare critica a progreselor înregistrate dupa 2001, care puncteaza si o serie de directii de actiune de urmat în continuare.    Documentul a evidentiat si unele tendinte nesustenabile, cu efecte negative asupra mediului înconjurator, care puteau afecta dezvoltarea viitoare a Uniunii Europene, respectiv schimbarile climatice, amenintarile la adresa sanatatii publice, saracia si excluziunea sociala, epuizarea resurselor naturale si erodarea biodiversitatii. Ca urmare a identificarii acestor probleme, în iunie 2005, sefii de state si guverne ai tarilor Uniunii Europene au adoptat o Declaratie privind liniile directoare ale dezvoltarii durabile, care încorporeaza Agenda de la Lisabona, revizuita, pentru cresterea economica si crearea de noi locuri de munca drept o componenta esentiala a obiectivului atotcuprinzator al dezvoltarii durabile.

Dupa o larga consultare, Comisia Europeana a prezentat, la 13 decembrie 2005, o propunere de revizuire a Strategiei de la Goteborg din 2001. Ca rezultat al acestui proces, Consiliul UE a adoptat, la 9 iunie 2006, Strategia reînnoita de Dezvoltare Durabila, pentru o Europa extinsa. Documentul este conceput într-o viziune strategica unitara si coerenta, având ca obiectiv general îmbunatatirea continua a calitatii vietii pentru generatiile prezente si viitoare prin crearea unor comunitati sustenabile, capabile sa gestioneze si sa foloseasca resursele în mod eficient si sa valorifice potentialul de inovare ecologica si sociala al economiei în vederea asigurarii prosperitatii, protectiei mediului si coeziunii sociale.

Strategia UE pentru Dezvoltare Durabila, ce reprezinta fundamentul Strategiei Nationale a României în domeniu, completeaza Strategia de la Lisabona si se doreste a fi un catalizator pentru cei ce elaboreaza politici publice si pentru opinia publica, în scopul schimbarii comportamentului în societatea europeana si, respectiv, în societatea româneasca si implicarii active a factorilor decizionali, publici si privati, precum si a cetatenilor în elaborarea, implementarea si monitorizarea obiectivelor dezvoltarii durabile.

Responsabilitatea pentru implementarea Strategiei revine Uniunii Europene si statelor ale membre, implicând toate componentele institutionale la nivel comunitar si national. Este subliniata, de asemenea, importanta unei strânse conlucrari cu societatea civila, partenerii sociali, comunitatile locale si cetatenii pentru atingerea obiectivelor dezvoltarii durabile.

În acest scop, sunt identificate patru obiective-cheie:

– Protectia mediului, prin masuri care sa permita disocierea cresterii economice de impactul negativ asupra mediului;

– Echitatea si coeziunea sociala, prin respectarea drepturilor fundamentale, diversitatii culturale, egalitatii de sanse si prin combaterea discriminarii de orice fel;

– Prosperitatea economica, prin promovarea cunoasterii, inovarii si competitivitatii pentru asigurarea unor standarde de viata ridicate si unor locuri de munca abundente si bine platite;

– Îndeplinirea responsabilitatilor internationale ale UE prin promovarea institutiilor democratice în slujba pacii, securitatii si libertatii, a principiilor si practicilor dezvoltarii durabile pretutindeni în lume.

Pentru a asigura integrarea si corelarea echilibrata a componentelor economice, ecologice si socio-culturale ale dezvoltarii durabile, Strategia UE statueaza urmatoarele principii directoare:

– Promovarea si protectia drepturilor fundamentale ale omului;

– Solidaritatea în interiorul generatiilor si între generatii;

– Cultivarea unei societati deschise si democratice;

– Informarea si implicarea activa a cetatenilor în procesul decizional;

– Implicarea mediului de afaceri si a partenerilor sociali;

– Coerenta politicilor si calitatea guvernarii la nivel local, regional, national si global;

– Integrarea politicilor economice, sociale si de mediu prin evaluari de impact si consultarea factorilor interesati;

– Utilizarea cunostintelor moderne pentru asigurarea eficientei economice si investitionale;

– Aplicarea principiului precautiunii în cazul informatiilor stiintifice incerte;

– Aplicarea principiului “poluatorul plateste”.

Aspectele de continut ale Strategiei UE se concentreaza asupra unui numar de 7 provocari cruciale si 2 domenii trans-sectoriale. Multe dintre tintele convenite în cadrul UE sunt stabilite în expresie numerica sau procentuala, cu termene stricte de implementare, fiind obligatorii pentru toate statele membre.

Strategia UE stabileste, de asemenea, proceduri precise de implementare, monitorizare si urmarire, cu obligatii de raportare la fiecare doi ani, din partea Comisiei Europene si statelor membre, asupra angajamentelor asumate.

Indicatorii dezvoltarii durabile

Monitorizarea tendintelor dezvoltarii folosind si indicatori situati în afara activitatii economice precede formularea principiilor dezvoltarii durabile si s-a afirmat paralel cu procesul de definire a strategiilor de dezvoltare durabila elaborate sub egida Natiunilor Unite si, respectiv, a Uniunii Europene.

Pentru urmarirea si verificarea implementarii prezentei Strategii Nationale se va crea si întretine un sistem national de indicatori statistici ai dezvoltarii durabile, armonizat si congruent cu sistemul relevant de indicatori utilizat la nivelul UE, pentru monitorizarea progreselor nationale în raport cu Strategia pentru Dezvoltare Durabila a Uniunii Europene. Colectarea si prelucrarea informatiilor de încredere, cuantificate si actualizate regulat, agregate la nivelul indicatorilor de dezvoltare durabila, va permite masurarea performantelor în atingerea obiectivelor stabilite de Strategie si raportarea corecta asupra rezultatelor. Se are în vedere operationalizarea a doua tipuri de indicatori:

• Indicatorii nationali de dezvoltare durabila, focalizati pe prioritatile-cheie exprimate prin tinte cuantificabile care sa permita, totodata, compararea performantelor nationale cu cele ale partenerilor internationali si cu obiectivele Strategiei pentru Dezvoltare Durabila a UE reînnoite. Acest set de indicatori se va baza pe rezultatele grupului de lucru Eurostat-UNECE-OCDE si va fi reactualizat în permanenta.
• Indicatorii de progres ai Strategiei Nationale pentru Dezvoltare Durabila a României, acoperind întregul pachet de politici pe care aceasta le genereaza, inclusiv a celor ce nu sunt cuprinse în Strategia UE. În acest mod, toate politicile vor forma obiectul monitorizarii, urmarind responsabilizarea decidentilor politici si permitând opiniei publice sa evalueze succesul actiunilor întreprinse.

În 2015, la Adunarea Generală a ONU de la New York, a fost adoptat un document istoric – Agenda 2030 pentru Dezvoltare Durabilă.

Acest document își propune, prin cele 17 obiective ale sale, un viitor mai bun, nu doar pentru noi, dar și pentru generațiile viitoare. Structurată pe cei trei piloni ai dezvoltării durabile – economic, social și de mediu – Agenda 2030 a fost adoptată și de România. Strategia națională pentru dezvoltare durabilă reprezintă contextualizarea Agendei la specificul național. Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă coordonează implementarea acesteia și, implicit, tranziția României către o societate sustenabilă.

La cinci ani de la adoptarea acestui document emblematic, putem spune că România a făcut pași hotărâți pentru implementarea celor 17 Obiective de Dezvoltare Durabilă pe care le propune. Guvernul României a reușit, în perioada care a trecut de la publicarea primei ediții, să definitiveze cadrul instituțional necesar implementării. A fost înființat Comitetul Interdepartamental pentru Dezvoltare Durabilă, Consiliul Consultativ pentru Dezvoltare Durabilă și avem nuclee de dezvoltare durabilă la nivelul ministerelor. De asemenea, Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă a accesat un proiect cu finanțare europeană care sporește capacitatea de a implementa Strategia. În cadrul acestuia se vor dezvolta un Plan de acțiune, un set de indicatori naționali pentru a monitoriza progresul implementării, dar și un Cod al Sustenabilității adresat mediului privat și altor tipuri de organizații.

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capital Uman 2014-2020
Conținutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziția oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României