ECONOMIE CIRCULARĂ ŞI DEZVOLTAREA FIRMELOR

Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capital Uman 2014-2020

Economia circulară este un model legat de modul de producție și consum, care implică folosirea în comun, închirierea, reutilizarea, repararea, renovarea și reciclarea materialelor și produselor existente cât mai mult timp posibil. Astfel, se prelungește ciclul de viață al produselor şi se reduce consumul de materie primă.
La nivelul anului 2018, conform datelor Eurostat, repartizarea generării de deşeuri după tipul de activitate este reprezentat mai jos:

Cele mai mari cantităţi de deşeuri sunt produse ȋn domeniul construcţiilor (35,9%), ȋn activitatea de minerit (26,6%) şi ȋn domeniul manufacturii (10,6%).
În ceea ce priveşte situaţia pe ţari situaţia ȋn anul 2018 eeste următoarea:

Din figura de mai sus se observă că deșeurile minerale au ponderea cea mai mare faţă de toate celelalte deșeuri. Aproape trei sferturi (74 % sau 5,2 tone pe locuitor) din totalul deșeurilor generate în UE în 2018 au fost deșeuri minerale. Ponderea relativă a deșeurilor minerale în totalul deșeurilor generate a variat considerabil între statele membre ale UE, ceea ce poate reflecta, cel puțin într-o anumită măsură, structuri economice diferite. În general, acele state membre ale UE care au avut ponderi mai mari de deșeuri minerale majore au fost cele care au fost caracterizate ca având activități miniere și de exploatare relativ semnificative, cum ar fi România, Finlanda, Suedia și Bulgaria și/sau activități de construcții și demolare, cum ar fi Luxemburg. ; în aceste state membre, deșeurile minerale majore au reprezentat între 86 % și 90 % din toate deșeurile generate; în Liechtenstein (91 %) această pondere a fost și mai mare.
Economia circulară presupune reducerea la minimum a deșeurilor produse la fabricarea produselor cât şi pe timpul de utilizare al produselor. Când un produs ajunge la sfârșitul ciclului său de viață, materialele din care este fabricat sunt păstrate în economie pe cât de mult posibil. Ele pot fi utilizate în producție din nou, creând și mai multă valoare adăugată.

În 2020, rata de utilizare circulară a materialelor din UE (denumită rata circularității) a atins 12,8%. Aceasta înseamnă că aproape 13% din resursele materiale utilizate în UE provin din deșeuri reciclate. Aceste informații provin din datele privind rata de utilizare a materialelor circulare publicate astăzi de Eurostat.

În 2020, rata circularității a fost cea mai mare în Țările de Jos (31%), urmată de Belgia (23%) și Franța (22%). Cea mai scăzută rată a fost înregistrată în România (1%), urmată de Irlanda și Portugalia (ambele 2%). Diferențele în rata de circularitate între statele membre se bazează nu numai pe cantitatea de reciclare a fiecărei țări, ci și pe factorii structurali ai economiilor naționale.

Prevenirea generării de deșeuri reprezintă o componentă esențială a strategiei de dezvoltarea sustenabilă din România, de trecere la o economie circulară, eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor și neutră din punct de vedere climatic.
În acord cu obiectivul Uniunii Europene de a atinge neutralitatea climatică până în 2050 în cadrul Pactului verde, Comisia Europeană a propus, în martie 2020, primul pachet de măsuri pentru tranziția la o economie circulară, incluse în Planul de acțiune pentru economia circulară. Propunerile includ, printre altele, încurajarea fabricării de produse durabile, informarea consumatorilor privind tranziția către o economie verde, revizuirea reglementărilor privind materiile prime şi folosirea acestora.
În mod indirect, schimbările climatice afectează și sectoarele economice precum: industria alimentară, prelucrarea lemnului, industria textilă, producția de biomasă și de energieȋn special cea din resurse regenerabile asă cum se observă ȋn figura de mai jos:

Sursa: https://www.consilium.europa.eu/ro/infographics/climate-costs/

Calitatea vieții populației din Europa şi din România este influențată în mod negativ de schimbările climatice. Creşterea temperaturii medii a aerului, scăderea cantităţilor medii de precipitaţii, precum şi unele evenimente extreme, precum seceta şi inundaţiile – toate au un impact negativ complex.
Impactul asupra sănătăţii depinde de gradul şi amplitudinea expunerii la “variabilitatea factorilor climatici”, de sensibilitatea populaţiei, precum și de reziliența sistemului (capacitatea Guvernului şi a sistemului de sănătate de a face faţă consecinţelor acestui impact).

Sursa: https://www.consilium.europa.eu/ro/infographics/climate-costs/

Deoarece jumătate din emisiile totale de gaze cu efect de seră și peste 90 % din declinul biodiversității și din stresul hidric sunt cauzate de extracția și prelucrarea resurselor, Pactul verde european a propus populaţie o strategie privind combaterea efecteleor schimbările climatice concentrată pe o economie neutră din punctul de vedere al impactului asupra climei, eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor și competitivă. Extinderea economiei circulare, de la primii care au ȋncercat aceste principii la principalii actori economici, va contribui în mod decisiv la atingerea neutralității climatice până în 2050. În plus, se va ajunge la decuplarea creșterii economice de utilizarea resurselor, asigurând în același timp competitivitatea pe termen lung a UE și faptul că nimeni nu este lăsat în urmă.
Economia circulară poate consolida baza industrială a UE și poate stimula înființarea de întreprinderi și spiritul antreprenorial în rândul IMM-urilor pornind de la piața unică și de la potențialul tehnologiilor digitale care au un trend rapid de dezvoltare.
Avand ȋn vedere cele de mai sus ar trebuie redusă utilizarea materiilor prime cu 32-35% până în 2030 și cu 50% până în 2050. Gândirea la nivel PESTLE (politic, economic, social, tehnologic, legal, de mediu) trebuie să înceapă să domine politica internă a fiecărei companii cât şi la un nivel mai larg al protecţiei mediului, al societății și economiei. Managerii companiilor trebuie să gândească dincolo de linia de bază legată doar profit la conexiune ȋntre oameni, planetă şi profit.

Economia circulară este cea mai bună opțiune actuală pentru a aborda acest lucru, împreună cu alți factori cheie, cum ar fi tehnologia și schimbarea societală și, în cele din urmă, individuală. Ceea ce cumpărăm va determina ceea ce produc companiile. 72% din întreaga activitate economică este legată de utilizatorul final.
În modelul economiei circulare factorii determinanţi trebuie să fie reutilizarea, remanufacturarea, reciclarea şi regenerarea. Trebuie evitată scurgerea de resurse din sistemul de producţie şi de creştere a duratei de viaţă. Economia circulară propune o evaluare strictă a și o reducere a poluării, căutărea de noi oportunități în care deșeurile unei companii sunt materia primă pentru altcineva. Fundația Ellen MacArthur are multe studii de caz despre cum începe să se aplice acest lucru aşa cum apare ȋn urmatoarea imagine:

Trecerea la economia circulară este un drum pe care toate companiile trebuie să ȋl urmeze, dar schimbarea nu poate avea loc peste noapte, dar poate începe și continua și poate crește după cum trebuie, având ȋn vedere schimbările climatice care ne afectează pe toţi.
Modelele inovatoare bazate pe o relație mai strânsă cu clienții, personalizarea produselor fabricate ȋn serie, economia participativă și colaborativă, susținută de tehnologii digitale (cum ar fi internetul, tehnologiile de lucru cu baze mari de date, tehnologia blockchain și inteligența artificială), vor accelera circularitatea și vor dematerializa totodată economia şi va conduce la scăderea dependenţei de materii prime.

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capital Uman 2014-2020
Conținutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziția oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României