Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capital Uman 2014-2020
COMUNICAREA NON-VIOLENTA
Comunicarea non-violenta este modul primar prin care putem crea si intretine relatii inter-umane de calitate si prin care ne putem asigura unii altora starea de bine. Marshall B. Rosenberg, cel care a creat modelul comunicarii non-violente ne invata ca intr-un mod onest si deschis sa nu ii judecam sau sa ii insultam pe ceilalti, sa le respectam punctul de vedere dar in acelasi timp sa le spunem ce simtim si ce credem despre impactul comunicarii si actiunilor lor asupra noastra.
Tu in ce categorie ai vrea sa te pozitionezi acum? Avem doua posibilitati: “eu am dreptate si tu gresesti” sau “cum sa facem viata mai buna si mai frumoasa pentru toti”.
Comunicarea non-violenta are la baza patru principii importante:
1. Constiinta – filozofia de viata care face pe cel care o are sa traiasca compasiv, in colaborare, curaj si autenticitate fata de sine insusi si in relatie cu ceilalti.
2. Limbajul – intelegerea felului in care cuvintele pe care le folosim contribuie la apropierea sau distantarea fata de ceilalti, la ajutorarea sau ranirea celorlalti, la compromis sau castig in situatii de viata.
3. Comunicarea – sa stim cum sa cerem ce avem nevoie sau ne dorim fara ca ceilalti sa se simta amenintati sau constransi, fara sa generam stari de vinovatie in altii
4. Canale de influentare – felul in care folosim puterea pe care o avem impreuna cu ceilalti si nu impotriva lor sau pentru a-i manipula
Comunicarea non-violenta poate fi folosita pentru a imbogati viata de cuplu, viata de parinte, relatia cu colegii, alti membri ai familiei sau in relatii sociale mai largi.
”Fiintele umane au o putere imensa de a imbogati viata. Putem folosi cuvinte care contribuie la bucuria celorlalti, la cresterea lor spirituala. Cu cat ne folosim mai mult aceasta putere si observam rezultatele, cu atat vom vrea sa facem aceasta continuu in vietile noastre.” Marshall Rosenberg.
Orice proces de comunicare are doua parti, respectiv comunicarea si ascultarea sau a oferi si a primi. Pentru ca in comunicare exista doua (sau mai multe) parti, fiecare cu perceptiile si interpretarile proprii, este important sa folosim onestitatea si empatia pentru a crea un armonios dans al conectarii intre oameni.
Cei patru pasi ai comunicarii non-violente sunt:
1. Observarea – sa observam faptele celuilalt, separandu-le de orice judecata sau emotie din partea noastra. Suntem atenti si inregistram doar ceea ce face sau spune celalalt.
2. Emotia – sa constientizam emotia pe care o produce in noi insine faptele sau cuvintele celuilalt si sa intelegem daca valorile sau credintele noastre sut respectate sau incalcate. In acelasi timp este important sa intelgem sau chiar sa simtim emotia pe care o traieste celalalt cand face sau spune ceva. Aceasta ne va da informatii importante despre motivatia celuilalt pentru actiune sau comunicare si ne va fi mai usor sa facem urmatorul pas.
3. Nevoile umane – intelegand nevoile celuilalt si cunoscandu-le bine pe ale noastre putem incerca sa gasim o modalitate de a costrui poduri intre noi. Nevoile de baza ale fiintei umane se afla plasate pe cinci nivele. Pornind de la cele de baza in sus, avem: nevoi fiziologice (hrana, apa, caldura,odihna), nevoi de siguranta (adapost, sanatate, proprietate), nevoi de apartenenta (familie, colectiv, iubire, intimitate), nevoi de recunoastere (respect, libertate, statut), nevoi de dezvoltare personala (nevoia de imbunatatire si crestere personala permanenta).
4. Formularea cererii sau feed-back-ului – asumarea responsabilitatii de a formula nevoia pe care o avem, intr-un limbaj care sa nu raneasca, sa respecte pe celalalt dar si pe tine insuti si sa permita obtinerea unui acord satisfacator pentru ambele parti.