
Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capital Uman 2014-2020

MOBBING SI BULLYING: FENOMENELE MODERNE DE DISCRIMINARE ÎN MEDIUL ORGANIZAȚIONAL
Discriminarea se poate face simtita în numeroase moduri, chiar fără a face referire la criteriile de discriminare cunoscute. Dacă ceilalți colegi te întrerup când vorbești sau fac aluzii jignitoare la adresa ta, dacă te ignoră, dacă primești sarcini periculoase sau ce nu țin de competențele tale sau ești amenințat în nenumărate rânduri, ori un superior te hărțuiește și te jignește constant, atunci ești victima acțiunilor de bullying sau mobbing.
Mobbing-ul se referă la acțiunile sistematice de presiune psihologică, nedreptățile și umilințele exercitate de angajator sau de subordonați asupra unui angajat pentru a-l convinge să își dea demisia, în condițiile în care concedierea sa nu are o bază sau ar putea ridica probleme legislative pentru angajator.
Cuvântul “mobbing” provine din limba engleză, “to mob” înseamnând a ataca, şi a fost adoptat în limba română pentru a defini o practică destul de veche: exercitarea presiunii psihologice asupra unei persoane la locul de muncă de către ceilalţi membri ai colectivului.
Acțiunile acestea sunt adeseori repetitive și durează cel puțin 6 luni, urmărind sabotarea performanței sau a imaginii profesionale a victimei: îngrădirea dreptului de exprimare, izolarea acesteia, desconsiderea sa în fața colegilor, discreditarea profesională, compromiterea sănătății prin amenințări, agresări, sarcini periculoase etc. Efectele mobbing-ului sunt grave pentru sănătatea angajatului, care ajunge să nu mai poată să-și exercite atribuțiile profesionale și își dă demisia de la locul de muncă.
Adeseori, țintele mobbing-ului sunt persoanele supracalificate și cu un grad mare de inteligență emoțională, iar motivația de a le elimina este invidia (sau gelozia, frica de puterea victimei). Și orientarea sexuală, vârsta, credințele, etnia etc. pot fi motivele pentru care un grup dorește să îl preseze să-și dea demisia. Când victima rezistă atacurilor, abuzatorii își intensifică acțiunile.
Studii recente efectuate la nivelul Uniunii Europene au arătat că aproape 10% dintre angajaţi sunt victime ale hărţuirii emoţionale, însă specialiştii în resurse umane afirmă că numărul real este cu mult mai mare şi asta pentru că, de cele mai multe ori, angajaţii se tem să recunoască sau să reclame abuzul emoţional.
În România, în legislaţia muncii nu există prevederi exprese în cazul „mobbing-ului”, însă angajaţii trebuie să ştie că există pârghii legale pentru a se îndrepta împotriva celor care îi agresează psihic la serviciu.
Mobbing-ul este o escaladare a unui conflict între una şi mai multe persoane, la locul de muncă, în care cel „slab“ este practic linşat emotional de către colegii de munca. Fenomenul apare în urma unui conflict, de regulă între un superior şi un angajat.
Semnele acestui fenomen pot îmbrăca diferite forme de la izolare şi ignorare completă, la atac la persoană, umilire, discreditare prin cuvinte jignitoare adresate direct sau sub forma unor bârfe repetate cu alţi colegi, ridiculizare, critici nefondate etc.
Pe de altă parte, bullying-ul apare cel mai adesea când un superior dorește să își consolideze poziția și își alege ca țintă o persoană umilă și care nu opune rezistență la atacuri, pe care o umilește și o hărțuiește direct și informal, prin violență verbală, fizică sau psihologică. Dacă victima rezistă hărțuirii, atacatorul se retrage de cele mai multe ori.
În cazul mobbing-ului, atacatorii rămân adesea nepedepsiți, în timp ce în cazul bullying-ului, este mai ușor ca aceștia să fie sancționați. Din păcate, consecințele ambelor forme de discriminare în organizațiile moderne sunt aceleași: scăderea stimei de sine, furie și frustrare, anxietate și depresie sau alte probleme de sănătate mentală, șomaj (pentru angajat); scăderea performanței, a creativității și a eficacității, pierderea reputației, dar și a angajaților-cheie (pentru companii).