INOVAREA ÎN DOMENIUL TEHNOLOGIILOR CU EMISII SCĂZUTE DE DIOXID DE CARBON: O PERSPECTIVĂ SECTORIALĂ

Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capital Uman 2014-2020

Analiza Comisiei a examinat și traiectoriile pe care le-ar putea urma principalele sectoare, concentrându-se asupra unei serii de scenarii bazate pe ipoteze diferite în ceea ce privește ritmul inovării tehnologice și prețurile combustibililor fosili. Rezultatele analizei acestor scenarii au fost în mare parte convergente în privința amplorii reducerilor necesare în fiecare sector în 2030 și 2050, după cum se indică în tabelul 1.

Electricitatea

Electricitatea va juca un rol important în economia cu emisii scăzute de dioxid de carbon. Analiza arată că acest sector poate elimina aproape în totalitate emisiile de CO2 până în 2050, oferind perspectiva înlocuirii parțiale a combustibililor fosili utilizați în sectorul transporturilor și în cel al încălzirii. Deși electricitatea va fi utilizată tot mai mult în aceste două sectoare, consumul total de energie electrică ar trebui să crească numai în limitele ratelor de creștere istorice, grație ameliorării continue a eficienței.

Se estimează că ponderea tehnologiilor cu emisii scăzute de dioxid de carbon în mixul energetic va crește de la aproximativ 45%, cât este în prezent, la aproximativ 60% în 2020, inclusiv datorită îndeplinirii obiectivului în materie de energie din surse regenerabile, la 75-80% în 2030 și la aproape 100% în 2050. Ca urmare, și fără a aduce atingere preferințelor statelor membre pentru un mix energetic care să reflecte contextul lor național specific, sistemul de energie electrică al UE ar putea deveni mai diversificat și mai sigur.

Va trebui implementată la scară largă o gamă variată de tehnologii existente, inclusiv tehnologii mai avansate, precum cele fotovoltaice, al căror preț va continua să scadă, devenind astfel, cu timpul, mai competitive.

Scenariile energetice specifice și mijloacele de a ajunge la acest nivel de reducere a emisiilor, garantând totdată securitatea energetică și competitivitatea în acest sector, vor fi analizate în Foaia de parcurs pentru 2050 privind energia, care se va baza pe actuala politică energetică a UE și pe strategia Europa 2020.

EU ETS va fi esențială pentru introducerea pe piață a unei game largi de tehnologii cu emisii

scăzute de dioxid de carbon, astfel încât sectorul energiei electrice să-și poată adapta strategiile operaționale și de investiții la prețurile și tehnologia în continuă schimbare din sectorul energiei. Pentru ca ETS să poată juca acest rol în cadrul traiectoriei identificate până în 2050, sunt necesare atât un semnal suficient de puternic referitor la prețul carbonului, cât și capacitatea de previziune pe termen lung. În acest sens, trebuie avute în vedere măsuri corespunzătoare, inclusiv reexaminarea reducerii lineare convenite a plafonului ETS7 . Și alte instrumente, precum impozitarea energiei și sprijinul tehnologic, pot fi adecvate pentru a garanta că sectorul energiei va juca rolul până la capăt.

Dat fiind că rolul central al electricității în cadrul economiei cu emisii scăzute de dioxid de carbon necesită utilizarea la scară largă a surselor regenerabile de energie, multe dintre acestea având un randament variabil, sunt necesare investiții considerabile în rețele pentru a se asigura în permanență continuitatea aprovizionării. Investițiile în rețele inteligente reprezintă un factor esențial care va face posibilă crearea unui sistem de energie electrică cu emisii scăzute de dioxid de carbon, facilitând în special eficiența gestionării cererii, creșterea ponderii surselor regenerabile și a producției distribuite și permițând electrificarea transporturilor. În ceea ce privește investițiile în rețele, beneficiile nu-i revin atât operatorului de rețea, cât societății în general (cu beneficii comune pentru consumatori, producători și societate în general: o rețea mai fiabilă, securitatea energetică și reducerea emisiilor). În acest context, în cadrul activității viitoare va trebui să se examineze modul în care cadrul de politică poate să încurajeze aceste investiții la nivel local, național și la nivelul UE și să stimuleze gestionarea cererii de energie.

Mobilitatea durabilă grație eficienței combustibililor, electrificării și stabilirii corecte a prețurilor

Pentru a putea contribui la tranziția spre un sistem european de transporturi mai eficient și mai durabil, inovarea tehnologică trebuie să acționeze asupra a 3 factori principali: eficiența vehiculelor (noi motoare și materiale, inovare în domeniul proiectării), utilizarea mai ecologică a energiei (carburanți și sisteme de propulsie noi), o mai bună utilizare a rețelei și realizarea de operații mai sigure (sisteme informatice și de comunicare). Cartea albă privind transporturile va stabili un set complet de măsuri vizând creșterea durabilității sistemului de transport.

Până în 2025, îmbunătățirea eficienței energetice va rămâne probabil principalul factor determinant pentru inversarea tendinței de creștere a emisiilor de gaze cu efect de seră din acest sector. În 2030, emisiile cauzate de transportul rutier, feroviar și pe căile naigabile interioare ar putea fi readuse la un nivel inferior celui din 1990, cu ajutorul unor măsuri precum scheme tarifare pentru eliminarea congestiilor și a poluării atmosferice, introducerea de taxe pentru utilizarea infrastructurii, planificarea urbanistică inteligentă, ameliorarea transporturilor publice, garantând totdată mobilitatea la prețuri accesibile. De asemenea, ameliorarea eficienței și a gestionării cererii, încurajată prin standarde în materie de emisii de CO2 și prin sisteme de taxare inteligente, ar trebui să determine realizarea de progrese în ceea ce privește dezvoltarea tehnologiilor pentru motoare hibride și să faciliteze tranziția treptată spre introducerea ulterioară pe scară largă a unor vehicule mai ecologice în toate modurile de transport, inclusiv automobile hibride reîncărcabile și vehicule electrice (care funcționează pe bază de baterii sau pile de combustie).

Sinergiile cu alte obiective din domeniul durabilității, precum reducerea dependenței de petrol, competitivitatea industriei europene a autovehiculelor, precum și beneficiile în materie de sănătate, mai ales ameliorarea calității aerului din marile orașe, pledează în favoarea intensificării eforturilor UE de accelerare a dezvoltării și a introducerii timpurii a electrificării și, în general, a carburanților alternativi și a metodelor de propulsie alternative pentru întregul sistem de transport. În această privință, nu este surprinzător faptul că și industriile autovehiculelor din SUA, Japonia, Coreea și China investesc tot mai mult în tehnologii de fabricație a bateriilor, în vehicule electrice și în pile de combustie.

Biocarburanții durabili ar putea fi utilizați drept combustibili alternativi mai ales în sectorul aviației și al camioanelor de mare tonaj, în care se estimează creșteri puternice după 2030. În cazul în care electrificarea nu va fi introdusă la scară largă, biocarburanții și alți combustibili alternativi vor trebui să joace un rol mai important pentru a atinge același nivel de reducere a emisiilor în sectorul transporturilor. În cazul biocarburanților, acest lucru ar putea duce, direct sau indirect, la scăderea beneficiilor nete în ceea ce privește gazele cu efect de seră și la creșterea presiunii asupra biodiersității, asupra gestionării apei și asupra mediului în general. Prin urmare, apare tot mai pregnantă necesitatea de a realiza progrese în ceea ce privește fabricarea biocarburanților de a doua și a treia generație și de a continua activitatea începută în materie de schimbare indirectă a destinației terenurilor și de durabilitate.

Sectorul construcțiilor

Sectorul construcțiilor oferă oportunități de reducere a emisiilor cu costuri reduse și pe termen scurt, în primul rând prin îmbunătățirea performanței energetice a clădirilor. Analiza Comisiei arată că emisiile din acest sector ar putea fi reduse cu aproximativ 90% până în 2050, ceea ce reprezintă o contribuție peste medie pe termen lung. Acest lucru subliniază importanța realizării obiectivului Directivei reformate privind performanța energetică a clădirilor , care prevede că, începând din 2021, consumul de energie al clădirilor noi va trebui să fie aproape egal cu zero. Acest proces a început deja, multe state membre implementând standarde de performanță energetică mai stricte pentru clădiri. La 4 februarie 2011, Consiliul European, ținând seama de obiectivul principal al UE, a decis ca, începând din 2012, toate statele membre să includă standarde de eficiență energetică în cadrul procedurilor de achiziții publice pentru clădirile și serviciile publice relevante. Până la sfârșitul anului 2011, Comisia va prezenta o comunicare privind „construcțiile durabile” care va stabili o strategie de impulsionare a competitivității acestui sector, vizând totdată ameliorarea performanței climatice și de mediu a acestuia.

Cu timpul, va fi necesară o consolidare semnificativă a eforturilor în această direcție. În prezent, clădirile noi ar trebui să fie proiectate în mod inteligent, astfel încât să consume foarte puțină energie sau chiar deloc. Costurile suplimentare conexe pot fi recuperate prin economisirea combustibililor. Cu toate acestea, o provocare și mai mare este renovarea stocului de clădiri existente și mai ales problema finanțării investițiilor necesare. Unele state membre utilizează deja în mod proactiv fondurile structurale. Analiza estimează că, în decursul deceniului următor, investițiile în materiale și echipamente de construcții care să economisească energia vor trebui să crească cu până la 200 de miliarde EUR. Mai multe state membre au implementat deja scheme inteligente de finanțare, precum stabilirea unor rate preferențiale ale dobânzii pentru a încuraja sectorul privat să investească în soluțiile cele mai eficiente în materie de de construcții. Trebuie studiate și alte modele de finanțare privată.

Ca și în sectorul transporturilor, trecerea la consumul de energie electrică (inclusiv pompe și acumulatoare de căldură) și de energie din surse regenerabile (de exemplu, încălzirea pe bază de energie solară, biogaz, biomasă) cu emisii scăzute de dioxid de carbon, inclusi în cadrul sistemelor de termoficare urbană, ar urma să contribuie la protejarea consumatorilor împotriva majorării prețurilor la combustibilii fosili și să aducă beneficii semnificative în materie de sănătate.

Sectoarele industriale, inclusiv industriile energofage

Analiza Comisiei arată că emisiile de gaze cu efect de seră din sectorul industrial ar putea fi reduse cu 83-87% în 2050. Aplicarea unor procese și echipamente industriale mai avansate și mai eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor și al consumului de energie, intensificarea reciclării, precum și utilizarea tehnologiilor de reducere a altor emisii decât cele de CO2 (de exemplu, de metan și de oxizi de azot), ar putea contribui semnificativ la reducerea emisiilor cu cel puțin 50%. Întrucât soluțiile sunt specifice fiecărui sector, Comisia constată că este necesar să se elaboreze foi de parcurs specifice în cooperare cu ectoarele vizate.

Pe lângă aplicarea unor procese și echipamente industriale mai avansate, după 2035 vor trebui implementate la scară largă și tehnologiile pentru captarea și stocarea dioxidului de carbon, în special în scopul captării emisiilor cauzate de procesele industriale (de exemplu, în sectorul cimentului și al oțelului), ceea ce va presupune investiții în valoare de peste 10 miliarde EUR. În cazul aplicării la scară mondială a măsurilor de combatere a schimbărilor climatice, acest lucru nu va crea probleme de concurență. Însă dacă principalii concurenți ai UE nu-și vor lua angajamente similare, UE va trebui să analizeze modul de abordare a riscului de relocare a emisiilor de dioxid de carbon din cauza acestor costuri suplimentare.

Pe măsură ce UE își elaborează cadrul de politică în domeniul schimbărilor climatice, va fi necesar să se continue monitorizarea și analizarea impactului acestor măsuri asupra competitivității industriilor energofage în raport cu eforturile depuse de țările terțe și, dacă este necesar, să se aibă în vedere măsuri corespunzătoare. Analiza Comisiei confirmă concluziile anterioare potrivit cărora măsurile în vigoare oferă garanții adecvate în contextul actual și conține concluzii cu privire la opțiunile de soluționare a relocării emisiilor de dioxid de carbon, în conformitate cu comunicarea din mai 2010, printre care și includerea importurilor în ETS10. Măsura în care garanțiile existente adecvate sunt suficiente pe termen lung va fi reexaminată îndeaproape în mod continuu, în raport cu eforturile depuse de țările terțe. Comisia rămâne vigilentă pentru a menține în UE o bază industrială puternică. Este clar că cea mai bună protecție împotriva riscului de relocare a emisiilor de dioxid de carbon ar fi luarea de măsuri eficace la nivel global. Comisia va continua să actualizeze lista sectoarelor expuse riscului de relocare a emisiilor de dioxid de carbon, în conformitate cu Directiva privind EU ETS11. Evident, cea mai bună protecție împotriva riscului de relocare a emisiilor de dioxid de carbon ar fi adoptarea de măsuri eficace la nivel mondial.

Creșterea durabilă a productivității exploatării terenurilor

Analiza Comisiei arată că până în 2050 alte emisii din sectorul agricol decât cele de CO2 vor putea fi reduse cu 42-49% comparativ cu nivelurile din 1990. Acest sector a realizat deja reduceri semnificative și va putea realiza și mai multe în următoarele două decenii. Politicile agricole ar trebui să se axeze pe opțiuni precum continuarea creșterii durabile a eficienței, utilizarea eficientă a îngrășămintelor, biogazeificarea gunoiului de grajd, o mai bună gestionare a dejecțiilor de animale, ameliorarea nutrețului, diersificarea și comercializarea producției locale și îmbunătățirea productivității șeptelului, precum și maximizarea beneficiilor agriculturii extensive. Îmbunătățirea practicilor agricole și forestiere poate duce la creșterea capacității sectorului de a conserva și de a sechestra carbonul în soluri și păduri. Acest lucru poate fi realizat, de exemplu, prin măsuri orientate vizând menținerea pășunilor, refacerea zonelor umede și a turbăriilor, reducerea sau eliminarea sistemului de lucrări ale solului, reducerea eroziunii și dezvoltarea pădurilor. Sectorul agricol și cel forestier oferă, de asemenea, resurse pentru bioenergie și pentru stocurile de furaje industriale, iar această contribuție va continua să crească. Elementele de mai sus vor fi abordate și în propunerile legislative pentru 2013 din cadrul politicii agricole comune, ale căror efecte pozitive nu au fost încă luate în considerare în analiză, precum și în viitoarea Comunicare privind bioeconomia12. După 2030, ritmul reducerii emisiilor din sectorul agricol ar putea încetini, în parte din cauza creșterii producției agricole datorate creșterii populației la nivel mondial. Cu toate acestea, este important de remarcat că, potrivit estimărilor, agricultura va ajunge să producă, până în 2050, o treime din emisiile totale ale UE, adică de trei ori mai mult decât în prezent. Prin urmare, importanța sa în cadrul politicii de combatere a schimbărilor climatice va crește: dacă acest sector nu va realiza reducerile preconizate de emisii, alte sectoare vor trebui să depună eforturi mult mai mari în acest sens, ceea ce va presupune costuri ridicate. Sectorul agricol este, de asemenea, expus unui risc potențial de relocare a emisiilor de dioxid de carbon, prin urmare, modificarea modelelor de producție și de comerț nu ar trebui să influențeze pe termen lung reducerea emisiilor la nivel mondial.

Analiza are în vedere și efectele asupra sectoarelor agricol și forestier dintr-o perspectivă globală. În 2050, populația globului va fi de 9 miliarde de oameni, care vor trebui să mănânce. În același timp, vor trebui protejate pădurile tropicale, care reprezintă o componentă esențială a politicilor de combatere a schimbărilor climatice și de conservare a biodiversității la nivel mondial. În plus, se preconizează că eforturile de reducere a emisiilor vor determina creșterea cererii de bioenergie, precum și a celei, deja existente și în creștere, de furaje, lemn, hârtie și bioindustrii. Dubla provocare la nivel mondial în materie de securitate alimentară și de măsuri de combatere a schimbărilor climatice trebuie abordate simultan. Pentru a răspunde acestor cerințe tot mai mari privind exploatarea terenurilor în UE și la scară mondială va trebui să continue, în ritm rapid, creșterea durabilă a productivității diverselor sisteme agricole și forestiere (atât intensive, cât și extensive), chiar și în țările în curs de dezvoltare. Toate efectele negative asupra altor resurse (de exemplu, apa, solul și biodiversitatea) vor trebui gestionate cu atenție. Dacă nu se vor lua suficiente măsuri de combatere a schimbărilor climatice, accelerarea acestora ar putea periclita îmbunătățirile la nivel de productivitate.

Acest lucru subliniază și necesitatea de a analiza toate tipurile de exploatare a terenurilor dintr-o perspectivă holistică și de a aborda exploatarea terenurilor, schimbarea destinaţiei terenurilor şi silvicultura în cadrul politicii UE de combatere a schimbărilor climatice. Comisia pregătește o inițiativă cu privire la acest aspect care a fi lansată în cursul acestui an. În plus, ar trebui intensificate eforturile de reciclare a produselor din hârtie și lemn pentru a reduce presiunea asupra exploatării terenurilor.

Analiza a luat în considerație tendințele globale de creștere a ponderii produselor de origine animală în alimentație. Ar fi de dorit ca tendințele actuale de irosire a alimentelor să fie inversate, iar consumul să fie orientat spre alimente a căror producere cauzează mai puține emisii de dioxid de carbon.

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capital Uman 2014-2020
Conținutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziția oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României