DEFICITUL DE CALIFICĂRI

Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capital Uman 2014-2020

Discrepanţele în privinţa calificării sunt definite ca dezechilibrul între oferta şi cererea de calificări sau competenţe specifice într-o anumită economie. O neconcordanţă a calificărilor poate apărea într-un anumit sector, într-o anumită ocupaţie sau la anumite nivele de calificare. Astfel, se poate face distincţie între discrepanţa verticală, dacă nivelul de educaţie sau calificare este inferior sau superior celui solicitat şi discrepanţa orizontală, dacă tipul sau domeniul educaţional sau de calificare este inadecvat cerinţelor locului de muncă. O altă distincţie este aceea între asimetria educaţională şi cea a calificărilor, pentru a vedea dacă discrepanţa se referă la nivelul sau domeniul educaţional sau, în sens mai larg, la calificările lucrătorilor comparativ cu necesităţile locurilor lor de muncă . Eurostat, care dezvoltă, ca statistica experimentală, indicatori asupra cărora nu s-a convenit o modalitate unică de măsurare în cadrul Sistemului Statistic European, pentru evaluarea discrepanţelor verticale în privinţa calificării, calculează rata supra-calificării prin utilizarea numărului de absolvenţi cu educaţie terţiară care lucrează (ISCED 2011 nivelurile 5-8) şi ale căror ocupaţii (ISCO 2008 grupurile 4-9) nu necesită acest nivel de instruire.

In cazul României, se constată tendinţa de creştere a discrepanţelor orizontale pentru persoanele ocupate din grupa de vârstă 15-34 ani, mai ales în domeniile educaţionale cu profil umanist şi social, interpretarea diminuării acestor discrepanţe în cazul domeniilor aferente ştiinţelor tehnice şi inginereşti trebuind să ţină seama de dimensiunea lor semnificativă (în cifre relative, ponderi de circa 50% sau peste). La persoanele ocupate din grupa de vârstă 25-34 ani care dispun de studii superioare, nivelul discrepanţelor orizontale este relativ mai redus, manifestând şi o tendinţă de reducere în ultimii ani

Apariţia unui deficit de calificare poate fi una dintre consecinţele discrepanţelor în privinţa calificării, respectiv o situaţie în care angajatorii din anumite sectoare nu pot găsi lucrători care să dispună de calificări corespunzătoare şi, prin urmare, locurile de muncă rămân deseori neocupate. Totuşi, în acest caz, angajatorii pot decide să angajeze lucrători cu calificări inferioare, apariţia fenomenului de sub-educare sau sub-calificare fiind o indicaţie a discrepanţelor de calificare. În anumite circumstanţe, se poate întâmpla şi contrariul, şi anume ca lucrătorii să dispună de un nivel mai înalt de educaţie sau calificare decât este cerut pentru locul lor de muncă. În acest caz, discrepanţele în privinţa calificării se manifestă prin supraeducarea sau supra-calificarea lucrătorilor.

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capital Uman 2014-2020
Conținutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziția oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României