DISCRIMINAREA LA LOCUL DE MUNCA

Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capital Uman 2014-2020

Discriminarea reprezintă unul dintre cele mai sensibile şi actuale subiecte, atât la nivel internaţional, dar şi la nivel naţional, fiind un fenomen întâlnit în multe arii de activitate, inclusiv în relaţiile de muncă.

Discriminarea desemnează totalitatea atitudinilor şi comportamentelor prin care anumitor indivizi şi grupuri li se refuză drepturile şi oportunităţile existente pentru alţi indivizi şi grupuri, în cadrul aceleiasi societăţi.

Discriminarea în sfera muncii se manifestă, la rândul său, prin următoarele forme, cum ar fi:

• discriminarea directă – survine când o persoana beneficiază de un tratament mai puţin favorabil decât o alta persoană care a fost, este sau ar putea fi într-o situaţie comparabilă, pe baza oricărui criteriu de discriminare prevăzut de legislaţia in vigoare

• discriminarea indirectă  – este orice comportament activ sau pasiv care, prin efectele pe care le generează, supune unui tratament injust sau degradant o persoană, un grup de persoane sau o comunitate faţă de altele care se află în situaţii egale.

• hărţuirea – este orice comportament care duce la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv, pe criteriu de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, gen, orientare sexuală, apartenenţa la o categorie defavorizată, vârstă, handicap, statut de refugiat ori azilant sau orice alt criteriu.

• victimizarea – este orice tratament advers, venit ca reacţie la o plangere, cu privire la încălcarea principiului tratamentului egal şi al nediscriminării.

• plasarea anunţurilor de angajare cu indicarea unor condiţii sau criterii care exclud sau favorizează anumite persoane fără o justificare rezonabilă. Dacă condiţiile listate nu sunt necesare pentru îndeplinirea sarcinilor de lucru pentru postul respectiv, ele vor fi considerate ca nejustificate.

• refuzul neîntemeiat de angajare a persoanei atunci când este determinată de apartenenţa persoanei la un criteriu protejat sau punerea de întrebări în timpul interviului de angajare referitoare la unele caracteristici ale persoanei care nu sunt relevante pentru funcţia scoasă la concurs.

Aparute mai recent, formele speciale de discriminare la locul de muncă sunt:

• mobbing-ul – hărţuirea psihologică la locul de muncă, manifestată prin izolare, ignorare completă, atac la persoană, umilire, discreditare, ridiculizare, critici nefondate etc., iar angajatul hărţuit psihologic va accepta condiţiile incorecte, nedemne de lucru și salarizare;

• bullying-ul – la locul de muncă, reprezintă un comportament abuziv, repetitiv și persistent, manifestat de o persoana aflată într-o poziție mai înaltă decât victima.

Se consideră discriminare orice comportament care constă în a cere sau ordona cuiva să practice o discriminare împotriva uneia sau mai multor persoane, pe oricare dintre criteriile prevăzute de lege.

Soluţia pentru prevenirea discriminării în sfera muncii consta în obligaţia fiecărui angajator să facă eforturi în vederea promovării unui climat normal de muncă în unitate, cu respectarea prevederilor legale, a contractelor colective de muncă, a regulamentului intern, precum şi a drepturilor şi intereselor fiecărui salariat.

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capital Uman 2014-2020
Conținutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziția oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României